Ce șanse ai să supraviețuiești dacă rămâi captiv într-o peșteră

Povestea cu echipa de fotbal și antrenorul acesteia găsiți într-o peșteră la mai bine de o săptămână după ce au dispărut este înfiorătoare și ridică niște întrebări esențiale.

Acum că au fost găsiți, salvatorii trebuie să îi scoată. Acest proces ar putea dura luni întregi, din pricina inundațiilor. Cele două variante posibile sunt să învețe băieții cum să înoate pentru a traversa pasajele inundate ale peșterilor sau să aștepte patru luni, până când apele se vor retrage. Rămâne însă întrebarea: cât de mult pot oamenii să supraviețuiască dacă sunt captivi într-o peșteră?

Din fericire, este puțin probabil ca lipsa de oxigen să devină o problemă, conform biochimistului Andrea Rinaldi de la University of Cagliari din Italia. Rinaldi se ocupă de cercetări legate de felul în care oamenii se adaptează fizic în peșteri. „Oxigenul este de obicei abundent [în peșteri], chiar și la sute de metri sub pământ”, a zis el.

„Circulă prin crăpăturile din pietre și prin porii calcarului”. Probleme pot apărea în cazurile rare când în buzunarele peșterilor se adună dioxid de carbon, iar aerul devine irespirabil.

În buzunarul unde a fost găsit grupul, acumularea de dioxid de carbon ar trebui să iasă din discuție, conform lui Rinaldi. Acesta ar fi suficient de mare, asta însemnând că poate oferi oxigen suficient captivilor pentru o perioadă îndelungată de timp.

Un alt risc poate apărea în cazul în care peștera este foarte uscată și are mult praf în aer. De asemenea, dacă în peșteră se află excremente de liliac, acestea pot degaja amoniac – amoniac care, odată inhalat, poate crea probleme respiratorii.

În ceea ce privește mâncare și apa, Rinaldi a subliniat că un om sănătos poate supraviețui săptămâni, poate chiar luni, fără mâncare. Captivii din peștera din Tailanda au avut foarte puțină mâncare până la sosirea echipelor de intervenție. Totuși, nevoia de apă este mult mai vitală.

Chiar și în peșterile unde umezeala este mare, oamenii au nevoie de apă zilnic. În peștera din Tailanda, apele ar fi probabil foarte mâloase, motiv pentru care varianta cea mai sigură pentru supraviețuitori ar fi fost să soarbă apa care se scurge de pe pereți și din tavan.

Rămân totuși provocările psihologice. „Să fii prins în subteran pentru zece zile, în întuneric… cu foarte puțină mâncare, poate fi o experiență năucitoare pentru oricine, chiar și pentru exploratorii de peșteri veterani”, a explicat Rinaldi.